Home

Descapatanarea si deflorarea sau despre Michael Haulica dand lovituri mortale lectorului ideal si punand la zid elitele somnambule

DESPRE SINGURATATE SI INGERI este o lovitura data elitelor somnambule printr-un travaliu insurgent iar nu un fictional pus in functiune de Michael Haulica prin editura Karmat Press in anul de gratie 2001. Daca ar fi doar un fictional ar fi in functiune ca artefact simbolizator, un exercitiu minutios, poate intreprindere textuala gata sa violenteze criticul desuet, sa-i piste orgoliul, sa-l violeze, sa-l impunga cu lancea biblica, sa-l porneasca la fapte neomenesti. Caci criticul desuet vede in Michael Haulica un mare scriitor,ucigandu-l astfel cu buna stiinta in timp ce bufnilul, aiurit si zvarcolitor dezvaluie un Michael Haulica al razboiului si miracolului, scriitor nefiind ci mai mult decat atat, multiplicant si multiplicator. Infruntand augmentarea serializarii care este, prin esenta,cheia elitelor, Michael Haulica despica vulgul si indica vulva si actul calaului, dand semn despre misterul Marelui Text pornit din Sine, spre Sine, sa defloreze fictionalul Aflator in imaginarul vulgului, al masei aflate in deriva, in cautare de sine. Giulgiul fecioriei ramanand neinflorat,Michael Haulica da o lovitura mortala elitei care se crede de nezdruncinat in proiectul ei utopic, care se crede imbatabila prin act conspirativ. Caci ce poate fi altceva decat deflorare ratata sucombantul elitist, moartea proiectului si zadarnicia clarviziunii cand judecata poporului e spectacol si tablou vivant, e intretesutul. Intretesutul e Ultimul Sens al lumilor, sensul fiind constructie a fiintei, inlauntrul ei nefiind in afara.Tocmai de aceea capul viitorului martir ramane cu ochii larg deschisi privind cerul instelat de deasupra. Mortul e corpul iesit din functiune dar spiritul, acel Celalat uzat pana la lucire de augusta critica in timp ce ochiul biblic intretese spatiile. Deflorarea lumilor este regalul lui Michael Haulica pe care il numeste DESPRE SINGURATATE SI INGERI, identificandu-l. A numi e altceva decat a pune un nume asa cum a identifica e altfel decat a da titlu. Michael Haulica ucide elita cu buna stiinta oferindu-i vulva si indicandu-i sfarsitul sub scateietoarea lama a securii caci sfarsirea proiectului sta sub semnul crucificator al elanului popular atat de superb in functionarea lui. Poporul se gaseste in functiune sub semnul traditiei si nu-si iese din corp, nu lucreaza asupra misterului pe care Michael Haulica il rostuieste pentru moartea elitei, elita derivand misterul si luptand impotriva dansului gorgonic, impotriva ciclului menstrual,impotriva spermei prin edict august si artificala indreptare eseistica. Descapatanarea este calea catre absurdul spumos,o indicatie a lui Michael Haulica, este lipsirea de corp inlauntrul corporalitatii,paradoxalul construindu-se pe sine in toata libertatea si perversitatea lui. Descapatanarea nu este eliberarea elitei asa cum nu este decat carnavalul trivial al masei nefiind eliberarea ei. Descapatanarea nu este nici lipsirea de sens ci poate doar elanul masochist al corporalitatii despre care Michael Haulica vorbeste in gura mare,nepasator fiind,descatusand verbul si destrabaland substantivul pus sa rada structurile descriptive luptand astfel in contra sa cu dezinvoltura si exuberanta. Ciclicitatea este pulverizata iar lancea biblica se transforma in vector al matricealului, matricele fiind datatoare de sens in acest DESPRE SINGURATATE SI INGERI, regal al deflorarii vulgului si descapatanare a elitei spre eliberarea ei iluzorie. Nu moartea elibereaza elita asa cum nu cartea pricinuieste superbia,gravitatea sau desertaciunea elitei pusa la zid,uimita cum este de propria sa fragmentare intr-o lume zvarcolitoare care nu o mai accepta ca fiind sinele sau. Moartea elitei, sfarsita la zidul limitei sale semantice este cheia de bolta a constructiei acestui magnific Haulica, numindu-se pe el, prin sinele lui, spre eliberarea lui. Eliberandu-se de elitism si pulverizand vulgul, Haulica reconstruieste ideea despre lume ca si cum nu s-ar prabusi in corpul lumii, ca si cum s-ar lipsi de ea revendicandu-se a fi suficient identitatii sale, iubind iubirea. Iubind iubirea, Haulica da lovituri sustinute enciclopediei obligand-o sa se dezica de propriile sale instructiuni, virusandu-i structurile narative si fecundand virtualitatea. Nici o legatura fizica cu nimeni, devine crezul lui Haulica, devine codul sau de control asupra matricealului aflat in deplina sa putere. Iubind iubirea, Haulica arestuieste simbolul si isi asuma spectacolul vulvei ca fiind nu ademenitorul ci inaintemergatorul constructului simbolic. Constructul nu este povestea-in-sine, nu este forta nivelatoare in corpul vulgului ci o straluminare a sinelui aflat el insusi in functiune. Impotriva lumilor, folosindu-se pe sine ca si lama sclipitoare, Haulica se lipseste de propriul corp amagind elita si ducand-o astfel spre esafod. Haulica ar putea fi vestitorul care anunta decesul elitelor printr-o fabula de proportii, o Femeie Gigantica ce striveste vulgul si sufoca elita. Privirea se pierde in propria ei instructiune in timp ce vulva isi accelereaza metabolismul simbolic degenerand enciclopedia. Haulica loveste in pricipiul de stagnare in conspirativ al maselor care urand politica se folosesc de ea pentru a pune capastru masei, pentru a o struni pentru ca, nu-i asa, masa e corpul pe care elita il penetreaza eseistic si zadarnic spre propriul sau folos. Lumina pare sa strapunga zidul stropit cu sange de corpul dezarticulat al elitei, lumina pare sa fie limita catre care porneste Michael Haulica in acest construct simbolic numit DESPRE SINGURATATE SI INGERI, lumina e nemoartea sau poate estinctia suprema. Dar Michael Haulica construieste un alt regim al vitezei decat cel al iluminarii caci iluminarea fiind un propriu al elitei devine caduc in lipsirea de corp si corporalitate. Anume care substantive si verbe se gasesc in noua miscare trebuie aflat descifrandu-l in acest regal pe Haulica, descoperindu-l a fi nu scriitor ci straluminator, lipsind lumina de stralucire dar innobiland-o cu o alta viteza. Fiinta nu ar putea fi fiinta in doar cheie de lumina vocifereaza constructul simbolic revendicandu-si o alta voce. Dar aceasta voce trebuie sa se parcurga pe ea insasi, trebuie sa construiasca spatiul in timp ce se misca prin sine si tocmai aceasta este teribila incercare la care se supune Michael Haulica vorbind elitei in ultimele sale clipe despre pluralitatea lumilor si despre multiplicarea de sens si despre lipsirea de proiect in dauna elanului conspirativ. Vulva anuleaza vitezele cele vechi si lipseste de inselesuri desueta si reconstruind-o, Michael Haulica dezvaluie desertaciunea stricarii lumilor ca si innobilarea lor desueta. Caci lumea nu se reinnoieste prin stricare, prin act insurgent sau prin dialog iluminat intre parte si intreg, intre vulg si elita, afirma Haulica si tocmai de aceea el nu este in esenta scriitor ci inaintemergator.

Ovidiu Bufnila       
10 martie 2002         

Powered by