Home


Jocul...

de  Alex G. Andrei  

CAPITOLUL 7.

Inceputul sfarsitului

Capitole precedente:[CAP. 1, CAP. 2, CAP. 3, CAP. 4, CAP. 5, CAP. 6]]

“Ideea vietii dupa moarte este profund ancorata in credinta oamenilor inca din timpuri stravechi. Crestinismul, mahomedanismul, budismul sau panteonul zeitatilor din mitologia greco-romana sunt doar cateva exemple in care se sustinea, cu tarie, existenta dupa moarte a unei altfel de vieti, ca de fapt, moartea reprezinta un prag pentru o noua viata si invers. Istoria orala o mentioneaza si ea dar nu ofera explicatii sau dovezi. O analiza comparativa intre aceste credinte, conduce la parerea ca desi se contrazic in aspectele lor fundamental – religioase, sunt de acord cu ideea precis formulata si prezentata ca dupa moarte exista un taram unde oamenii continua sa traiasca. Denumirea sau forma si amplasarea lor spatial – temporala difera, dar atat Edenul, Raiul, Campiile Elizee sau Nirvana nu vor putea fi corect intelese si apreciate fara a lua in considerare contrariile lor : Iadul, Purgatoriul sau Tartarul. Frica de Iad era mereu compensata de speranta in Rai. Iar daca prezenta personala intr-unul din aceste locuri era conditionata strict de viata pe pamant, ca taram tranzitoriu de la geneza spre iluminare, era de la sine inteles ca desi se accepta ideea celor trei locuri distincte, ele se autoexcludeau unele pe altele in contextul unei amplasari simultane spatio – temporale. Inchipuiti-va ce surpriza le-a facut Mama oamenilor, dupa primele zile cand a preluat puterea. In locul mult promisului Eden ~ Iadul pe Pamant.“

*

- Cred ca e momentul sa actionam!

- Cum adica, crezi? E o actiune foarte importanta, cruciala chiar. Initierea ei presupune precizie si mai ales delicatete. Sincronizarea este un factor esential, si tu doar “crezi“?

- Bine! Atunci, e timpul sa actionam.

Discutia avea loc, ca de obicei in sala Jocului, intre Gardieni. Contrar firii sale impetuoase, fetita era acum cuprinsa de o prudenta circumspecta si de aceea tatonarile sale ii trezeau curiozitatea baiatului. Inca sub imperiul emotiei provocate de ultima discutiei cu mentalul Idei, fata isi continua asaltul intrebarilor:

- Esti sigur?

- Cred ca da!

- Iar incepi?

- Dar tu ce parere ai?

- Dupa relatarile Idei, nu mai stiu! Acum nu mai sunt sigura, de fapt am o senzatie de teama. Si oricum, tu esti cu asteptarea! Sa stai, sa calculezi si apoi sa reactionezi.

- Am impresia ca te-am molipsit si pe tine. Spune-mi totusi ce crezi?

- Ai luat contact cu Ria?

- Da! Si asta fara a fi fost interceptat de puterile ei. Cu aceasta ocazie am constatat ca e pregatita pentru implant.

- Nu cred ca “implant“ este cuvantul potrivit. Mai degraba i-as spune constientizare.

- Nu m-am referit la actiune ci la efectul ei. In urma acestei asa numite de tine, constientizari, Ria va capata puteri extraordinare, care de fapt vor fi implantate in creierul si psihismul ei destul de brutal si cu un grad ridicat de risc pentru sanatatea ei fizica si mentala.

- Eu incep sa ma ingrijorez si de aspectul moral al acestei sanatati.

- Nu-ti mai face atatea probleme! Ti-am spus ca o cunosc mai bine decat se cunoaste ea insasi. Am avut tot timpul sa o studiez de cand am selectionat-o. Nu e capabila de ganduri rele sau amorale. Are un suflet bun si o doza sanatoasa de autorespect si optimism, e in stare sa se sacrifice pentru colegii ei si are intr-adevar o ura inepuizabila impotriva Mamei. Este inteligenta, cu o gandire vie si incisiva, iar despre talentele sale psi nu cred ca e cazul sa mai discutam. Intr-un cuvant, reprezinta un subiect extrem de valoros. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine…

- Nu e nevoie sa-mi amintesti cu ce materiale slabe am intrat in acest joc, la inceput. Fata asta reprezinta intr-adevar o comoara genetica si ma intreb care este descendenta ei?

- Sti foarte bine ca ne este imposibil sa aflam, fara a incalca regulile jocului. Nu ne putem infiltra in psihismul ei pentru a-i cerceta trecutul genetic, fara a risca sa ne simta.

- Bun! Hai sa revenim.

- Da! Am si initiat primii pasi in directia declansarii… constientizarii, dar nu am curajul sa continui sau sa accelerez procesul. Ar putea fi periculos, atat pentru ea cat si pentru noi. Este necesar ca ea sa parcurga singura acesti pasi, ghidati doar de noi, pana in momentul revelatiei supreme.

- Stai putin! Nu cred ca e cazul sa o aducem pana in acest prag. Deocamdata, e suficient sa o facem sa devina constienta de puterile sale latente si sa o invatam cum sa le foloseasca. Asta fara a fi simtiti. E o conditie obligatorie. Si, deci, crezi ca acum e momentul pentru prima etapa?

- Nu stiu! Ti-am spus ca fata e pregatita, dar mi-e teama ca daca fortam nota, procesul ar putea sa-i fie fatal.

- Si atunci, ce propui?

- Eu zic sa initiem procesul si sa mai asteptam. Putina prudenta nu strica, nu?

- Sa nu fie prea tarziu. Mama a inceput deja sa-si dezafecteze uzinele de roboti, conform previziunilor noastre. Asta inseamna ca pregateste noul model cibernetic.

- Ei si! Noi roboti.

- Nu ma refer la aspectul acesta, ci la ceea ce lasa de inteles. Mama este gata sa faca urmatorul sau pas evolutiv. Deocamdata stagneaza pentru ca nu stie cum, dar e hotarata si va reusi pana la urma.

- N-are nici un rost sa ne ingrijoram acum; revenind la Ria, ma gandesc sa declansez reactia finala in timpul unui vis. In felul acesta efectul post traumatic ar fi mult atenuat, fata nu-si va aminti mare lucru deci noi am fi protejati, iar Ria ar crede ca a capatat aceste puteri datorita visului. Ca le-a avut mereu, dar nu a fost constienta de ele.

- Excelenta idee! Cu ce fel de puteri te gandesti sa o inzestrezi?

- Nu stiu daca e corect termenul. Nu uita ca Ria are efectiv aceste puteri, ce-i drept in stare latenta si nu la nivel constient. Cred ca telepatia si telechinezia. Ma bate gandul si la dematerializare fizica si spirituala. Deocamdata atat, ajunge.

- Nu-i cam mult?

- Nu! Fara aceste puteri nu va fi capabila sa duca la indeplinire urmatoarele sale actiuni.

- Sper ca i-am prevazut destul de corect reactiile ulterioare, totusi spune-mi, la ce-i trebuie toate aceste puteri psi?

- Telepatia este necesare pentru a lua legatura cu ceilalti pazitori si mai ales de a o mentine in afara zonei lor de influenta. Puterea de a se dematerializa si materializa intr-un alt loc ii vor servi ca mijloc de transport rapid, atat pentru ea cat si pentru colegii sai, dar mai ales ii vor permite sa fie in doua locuri simultan. Sper sa-si insuseasca si apoi sa stapaneasca destul de repede asta. E destul de greu si necesita foarte multa concentrare, mai ales la inceput, altfel cea mai mica greseala poate fi fatala.

- Si telechinezia?

- Ei bine, aceasta reprezinta darul meu pentru ea. Fiind cea mai usor accesibila putere, se va manifesta prima si in felul acesta Ria isi va intari pozitia si prestigiul in cadrul grupului, dar ve reprezenta si un mijloc eficace de protectie personala.

- Pai, atunci tot ceea ce trebuie sa facem este sa-i inducem noi, de data asta, un vis.

- Probabil, dar nu ma grabesc. Asa vom proceda, insa mai sunt cateva bariere mentale si psihice de indepartat.

* *

- Va rog sa faceti putina liniste! Va rog…!

In rumoarea din sala, se auzea distinct ciocanul manuit cu fermitate de profesorul Reinhardt. In schimb, vocea sa era acoperita de galagia celor peste o mie de reprezentanti ai ghildelor majore: ziaristi, guvernanti, investitori, chiar si oameni obisnuiti. Asa ca, Maestrul de onoare al ghildei Inginerilor se lasa pagubas, considerand inutil sa mai tipe si se multumea doar sa bata in masa, riscand sa rupa fragilul ciocanel de prezidiu. In cele din urma fie plictiseala, fie bubuiturile ciocanului puternic amplificate, determinara multimea la liniste.

Uitandu-se prin sala, Dan putea observa cum miscarile valurite ale acestei linisti se izbeau totusi de incapatanate insulite de rumoare. Binenteles, erau ziaristii.

- Bun! Va multumesc pentru atentie. In primul rand doresc sa va asigur de aprecierea noastra pentru rapiditatea cu care ati dat curs acestei invitatii. Iar numarul mare in care sunteti azi, aici, prezenti nu face decat sa-mi confirme convingerea ca sunteti constienti si apreciati aceasta epocala realizare… Da domnule Storm! Va rog!

- Ma scuzati domnule profesor ca intervin, dar cred ca e necesara o usoara corectie.

- Marturisesc ca asteptam interventia dumneavoastra. Spuneti, va ascult!

- Nu stim despre ce realizare vorbiti dumneavoastra acolo. Banuim ca este vorba despre acel cip minune pe care, probabil, ati reusit sa-l sintetizati in varianta organica. Dupa saracia informatiilor prezentate la ultima conferinta de presa de acum mai bine de doua luni, nici macar nu putem preciza daca este si… o minune. Oricum, tinand seama de tensiunea in care ne-ati tinut in aceasta perioada, nu pot sa nu remarc ca ghilda Inginerilor dovedeste reale talente si in alte domenii. Cred ca o parte dintre ghildari s-au orientat gresit.

“Rasete puternice in toata sala“.

- … Asta, apropo de epocala dumneavoastra descoperire. In ceea ce priveste rapiditatea si numarul mare in care ne-am adunat, sa stiti ca nu este decat urmarea laconicului mesaj pe care serviciul de presa al Ghildei Inginerilor a avut totusi marinimia sa-l transmita in ultimul sau comunicat, cel de ieri. Va spun toate acestea, ca sa lamurim lucrurile de la inceput si sa nu plecam iar de aici complet nedumeriti si mai ales neinformati.

- Da! Va multumesc pentru parerea dumneavoastra, dar credeti-ma…

- Nu este doar parerea mea, domnule profesor.

“Murmure de aprobare generala“.

- … Credeti-ma pe cuvant ca in momentul in care veti iesi din aceasta sala veti cunoaste tot ceea ce stiu si eu, sau va intereseaza.

- Ma indoiesc, domnule profesor!

- Nu va ingrijorati, domnule Storm. Explicatiile mele vor fi foarte clare si precise, astfel incat…

- Nu la acest aspect ma refeream, ci la faptul ca ghilda va prezenta iar o descoperire teoretica uluitoare, dar utopica din punct de vedere practic. Ca sa nu mai vorbim de…

- Va inselati in aceasta privinta. Si ca sa fie totul clar, vom proceda la o mica demonstratie. Inainte de aceasta dati-mi totusi voie sa va prezint cateva lamuriri necesare intelegerii celor la care veti asista.
In linistea care se instaura a doua oara in sala, de data asta mult mai rapid, Dan isi putea auzi bataile inimii, dar nu era sigur daca nu le aude pe cele ale batranului profesor. Oricum, pulsatiile venelor ce-i strabateau tamplele amenintau sa degenereze intr-o groaznica durere de cap. Emotia care il invaluia tindea sa-i provoace miscari necontrolate ale corpului.

“Deocamdata batranul controleaza destul de bine situatia. A intuit nivelul lor ridicat de curiozitate si se foloseste din plin de acest lucru pentru a conduce conferinta in stilu-i caracteristic. Cred ca am facut bine ca am acceptat totusi un loc in prezidiu. De aici pot sa-l ajut daca situatia scapa de sub control.“ Atat el cat si profesorul Reinhardt erau perfect constienti ca aceasta realizare magnifica nu valora doi bani, daca nu primea acceptul opiniei publice si avizul ghildei de guvernamant. Iar ghildarii din guvern nu ar fi luat nici o hotarare de natura a le periclita pozitia. Asta insemna ca mai intai vor urmari reactia investitorilor si mai ales a votantilor, cu alte cuvinte masele largi de populatie. “Oricum te-ai invarti dai peste infernalii astia de ziaristi.“ Toata lumea stia ca opinia publica era reprezentata de acestia. “Bine macar ca ii avem in buzunar, acum, si pe investitori. Cu ziaristii va fi mai greu, dar avem o parghie pentru a-i controla.”

Desi oamenii erau linistiti si nu vociferau, Dan observa ca profesorul nu avea de gand sa-si inceapa discursul. Crezu, mai intai, ca nu-si gasea cuvintele sau nu stia ce sa spuna, dar se convinse imediat ca batranul vulpoi nu facea decat sa-si demonstreze, inca o data daca mai era necesar, clasa. Tinea multimea sub control, culmea, fara sa scoata un cuvant. Era o clipa de magie. “Mare smescher! In locul lui, eu n-as fi stiut cum sa procedez.“ Tinandu-i in tensiune, fara sa spuna un singur cuvant sau sa faca vreun gest, batranul isi asigura linistea necesara demonstratiei, astfel incat auditoriul fiind total captivat, sa nu-i strice clipa de triumf.

In momentul in care oamenii incepusera deja sa-si manifeste nerabdarea, profesorul Reinhardt isi porni prelegerea care avea sa ramana istorica, dupa cum urmau sa consemneze toate ziarele de a doua zi.

- Sa incepem doamnelor si domnilor. Asa cum va precizam la ultima noastra intalnire, scopul ghildei nu era cel de a sintetiza varianta organica a circuitului de ultima generatie. Si nici de a depasi dificultatile aparute in urma incercarilor noastre nereusite de inserare a acestui circuit organic intr-o retea ganglionara de tip mecanic. Desi erau in sine niste provocari, scopul nostru era cu totul altul. Apropo de aceasta, intre timp aceasta idee a suferit modificari radicale, care au si condus la intarzieri neprevazute. Noi doream de fapt sa creem o inteligenta artificiala, semiorganica. Cu alte cuvinte sa dam nastere vietii. Cu totii cunoastem mitul cyborgului, desi nu stim exact in ce consta el. Ei bine, noi am reusit sa lamurim acest mit. Mai mult decat asta, i-am dat viata. Doamnelor si domnilor, dati-mi voie sa va prezint primul reprezentant al unei noi rase inteligente, create de noi OAMENII! Cu modestie dar si cu o mandrie usor sper de inteles, va invit acum si aici , sa faceti cunostinta cu MAMA !!!

In ropotul unor aplauze destul de putin raspandite si dirijate mai ales din coltul ghildarilor ingineri, sala fu treptat adusa de la o lumina orbitoare la semiobscuritate. Rumoarea crescanda a multimii fu curand acoperita de zgomotele unor puternice masinarii, a caror pistoane mecanice imense faceau sa actioneze parti intregi din scena si tavan. Pe masura ce din podium se ridica incet un postament semanand mai mult cu un fel de jilt, din vazduh cobora maiestuos o femeie, reala la prima vedere. Intunericul era deplin acum in sala si toate spoturile luminoase se concentrau pe faptura ce ateriza lin, fara nici un ajutor dupa cum observau toti, pe fotoliul din mijlocul scenei. Apoi luminile se aprinsera brusc in toata sala reusind, cumva miraculos, sa transpuna un con de umbra pe obiectul atentiei tuturor. De aceasta data, efectul fu distrugator. Multimea se ridica in picioare, ovationand si aplauand indelung.

Privindu-i, Dan se intreba usor amuzat ce determinase aceasta reactie (anticipata dealtfel de batran, cu destula usurinta): discursul acestuia, prezenta Mamei sau modul in care isi facuse aparitia. Inclina sa creada in ultima varianta, caci nu stiau inca despre ce este vorba. “Ce usor pot fi manipulati oamenii! Cateva cuvinte la timpul potrivit, intr-un context atent pregatit, ceva lumini si poti sa-i convingi de orice.“

Stia, totusi, ca lucrurile nu stateau chiar asa, iar aceasta reprezentatie relativ teatrala si destul de ieftina, fara nimic stiintific in ea, nu avea alt scop decat sa zapaceasca, sa previna sau sa intarzie chiar intrebarile sacalilor de ziaristi. Oricum, era convins ca Storm nu era o persoana usor de dus cu pluta. Putea fi influentat, ametit de acord, dar nu prostit. Spera insa, ca dupa aceasta fulgeratoare victorie, batranul isi va fi atras de partea sa simpatia majoritatii ziaristilor. “Cu ghilda investitorilor in buzunar si avand ca aliati guvernantii, poate vom reusi cumva sa evitam investigarea tragediei lui Petrut sau mai rau problema investitiilor. Avem de aparat prea multe secrete. Daca omenirea ar afla de ce programe dispune Mama si mai ales de accesul ei nelimitat la planurile noastre ultrasecrete, pe buna dreptate ca ar fi inspaimantata. Oare unde s-a produs scurgerea de informatii? Sa avem un tradator printre noi? Imposibil! Inginerii sunt renumiti pentru incoruptibilitatea lor si devotamentul pentru ghilda. Pacat ca, in ultima instanta, problemele se pun sub aspectul banilor sau a puterii. As fi vrut ca niciodata noi si investitorii sa nu…“

In acel moment, se auzi glasul calm si sigur al presedintelui ghildei.

- Domnilor, va stau la dispozitie. Puteti sa puneti ce intrebari doriti. La unele din ele va va raspunde chiar Mama, deoarece va informez ca e mult mai inteligenta decat mine. De aceea, poate e bine sa o intrebati direct pe ea. In felul acesta veti primi raspunsul dorit direct de la sursa.

Multa vreme in sala se asternu o liniste deplina. Oamenii erau prea entuziasmati sau pur si simplu nu stiau ce sa spuna. Intrebarile pregatite cu grija, din timp, pareau acum ridicole sau in cel mai bun caz inutile. In cele din urma, dandu-si seama ca momentul risca sa devina penibil si profesorul castiga din ce in ce mai mult teren, Storm se incumeta sa ridice un deget, captand atentia Mamei.

- Va ascult domnule Storm.

Ca la un semnal, ceilalti incepura sa vocifereze si sa-si ridice mainile pretinzand la randul lor dreptul la intrebari.

- Doamnelor si domnilor! Va rog, pe rand! Domnul Storm a fost primul care si-a infrant timiditatea si stim cu totii ca nu este una din calitatile dumnealui.

In rasetele puternice, Storm se ridica in picioare putin incordat, tusi de cateva ori pentru a-si drege glasul si apoi puse prima intrebare.

- Doamna…!

- Nu este necesar sa-mi spuneti in felul acesta. Mama e suficient. De asemenea nu trebuie sa va temeti ca m-ati fi jicnit. M-am obisnuit cu ideea ca nu sunt umana. Aceasta este dorinta mea cea mai mare si mai ales sa fiu acceptata de toti oamenii… nu numai sub aspect fizic.

Glasul ei placut, de contralto, cu modulatii calme si mangaietoare, catifelate chiar, avu darul de a linisti multimea, redandu-i instantaneu increderea.

- Mama, sincer sa fiu si cred ca sunt in asentimentul tuturor, daca domnul profesor Reinhardt nu ne-ar fi informat nici nu as crede ca esti artificiala. Asa cum stai in acest fotoliu, gandul meu este doar unul singur: “Ce femeie superba!“ Scuza-ma te rog, dar asa suntem noi barbatii. De fapt, nici acum nu-mi vine sa cred.

“Rasete si aplauze puternice“

- Va multumesc domnule Storm, pentru parerea pe care o aveti despre mine. Cat despre neincrederea dumneavoastra, poate e mai bine sa va fac o mica demonstratie.

Spunand acestea, Mama se ridica in picioare si cu un singur gest isi descoperi calota craniana, mascata de o peruca roscata menita sa simuleze parul natural, si dezvalui tuturor ceea ce se afla in interior. Astepta ca fluierele de uimire sa inceteze si apoi se adresa ziaristului fara sa arate ca este cumva deranjata de aceasta operatie aparent neplacuta:

- Sigur ca as putea continua sa va arat continutul cutiei toracice, dar asta ar insemna sa ma dezbrac, asa ca va rog sa-mi permiteti sa declin aceasta demonstratie. La urma urmei, sunt totusi o femeie…!

Ca la comanda, multimea izbucni in rasete si aplauzele acoperira din nou intreaga sala.

Reinhardt, considera ca este nevoie de interventia sa imediata:

- Domnule Storm, va rog! Parca doreati sa puneti cateva intrebari Mamei! Am totusi o rugaminte la dumneavoastra : sa va ganditi ca aveti si alti colegi care asteapta acelasi lucru. De aceea as vrea, daca se poate, sa va limitati intrebarile la o cifra rezonabila.

- Bine, domnule profesor. Aveti dreptate. Doresc sa pun o singura intrebare Mamei si apoi cu permisiunea ei as vrea sa va intreb si pe dumneavoastra cate ceva.

- Sigur domnule Storm, interveni Mama! Va rog.

- Am vazut cu totii felul in care ti-ai facut aparitia. Daca vrei, Mama, sa ne explici mijloacele utilizate.

- Una din capacitatile cu care sunt inzestrata este si cea a telechineziei si levitatiei.

“Murmure de uimire in sala”.

Inainte ca Storm sa poata continua, unul din ziaristi interveni:

- Bine, dar este imposibil! Sigur, stiam ca exista asa ceva, insa nu se putea demonstra nicidecum sa existe o… persoana cu aceste puteri.

- Consider ca tocmai am facut aceasta demonstratie, dar pentru ca nimeni nu este convins, se pare, poate e mai bine sa procedez altfel. Am sa va fac sa intelegeti la propriu in ce consta aceasta stare de levitatie.

Spunand acestea, Mama isi indrepta un deget in directia ziaristului ghinionist si usor, fara sa tradeze vreun efort si mai ales fara sa-l atinga, il ridica la o jumatate de metru in aer cu tot cu fotoliu, dupa care repeta fenomenul dar in sens invers.

- Nu am vrut sa va sperii si imi cer scuze daca, totusi, am facut-o. Consider ca acum v-ati convins personal si banuiesc ca ati primit si raspunsul dorit. Mai doreste cineva sa repet demonstratia?
Respectivul ziarist facu un semn clar de negatie cu capul si apoi ridica un deget pentru a pune inca o intrebare.

- Aceste puteri include si altele, eventual telepatia sau mai stiu eu ce altceva?

In loc sa-i raspunda, Mama se ridica in picioare, inchise ochii si imediat acelasi raspuns trecu prin mintile tuturor. “In afara de telepatie, puterile mele psi sunt destul de mari, dar deoarece nu am exploatat inca acest potential nu as putea sa va raspund exact. Totusi stiu ca posed capacitatea de a ma dematerializa si ulterior materializa in alt loc din spatiu.

- Extraordinar! As putea sa jur ca am auzit o voce in capul meu. Cred ca am luat-o razna!

- Nu, domnule Storm! Va inselati! Puteti sa va linistiti. Colegii dumneavoastra va pot confirma ca au auzit acelasi lucru.

De aceasta data, efectul asupra salii deveni fulminant. Toata lumea aplauda si ovationa numele Mamei.

- Va rog, va rog! Eu nu am nici un merit. Multumirile si laudele voastre ar trebui directionate spre ghilda Inginerilor si mai ales parintelui meu spiritual, domnul profesor Reinhardt.

Din fotoliul prezidential, Dan constata cu uimire ca Mama, efectiv conducea singura conferinta de presa. Mai mult decat atat, se parea ca ii si place acest lucru. Un sentiment de mandrie, ca si el face parte din ghilda, il napadi treptat. “Si eu am avut o mica contributie. Mica, dar hotaratoare.“
Un sentiment asemanator traia si Reinhardt. Vorbele erau insuficiente pentru a descrie ce simtea acest om batran, fara copii si necasatorit, fara rude in viata, fara prieteni, singur mai toata viata lui dedicata stiintei. “Am asistat la nasterea si dezvoltarea Mamei si acum la implinirea visului ei. Sunt cu adevarat tatal ei.“

Mental, Mama ii adresa un mesaj de multumire, gandind in acelasi timp: “La urma urmei, el m-a creat! Nu strica sa-i ofer un moment de bucurie, dar trebuie sa dispara. El in primul rand, caci e cel mai periculos, apoi…“

Nu mai avu timp sa-si duca gandul pana la capat, deoarece urmatoarea intrebare veni de la o ziarista din randul al doilea.

- Mama, explica-ne te rog, cum de ai aceste puteri iar noi nu… scuza-ma,… in timp ce noi suntem… oameni?

- Nu e nimic de scuzat! Asa cum ai fost draguta sa subliniezi eu nu sunt umana desi am aceasta aparenta. Nu stiu efectiv de ce! Sau cum! O explicatie ar putea fi pusa pe seama naturii mele semiumane. Cred ca ar fi mai bine sa-l intrebati pe domnul Reinhardt. El este mai in masura decat mine sa va raspunda.

Usor nelinistit de eventualele implicatii ale intrebarii, dar amuzat de eschiva Mamei, profesorul isi spuse ca probabil, aceasta facuse o gluma, dorind sa imparta momentul de glorie cu el, ca o recunoastere a meritelor sale. Mama ii intoarse zambetul stiind cam ce-i trecea prin cap batranului, fapt care nu trecu neobservat si lamuri asistenta asupra aparentei intentii a Mamei, asa cum fusese perceputa si de Reinhardt. “Nici nu banuieste care sunt intentiile mele sau de ce i-am pasat intrebarea.”

- Dupa cum bine stiti, acum cateva zile, un tragic accident a avut loc in incinta laboratorului de cercetari. Unul din conducatorii programului experimental a decedat din cauze necunoscute si destul de ciudate. La prima vedere atac de cord, dar era cunoscuta sanatatea de… taur a doctorului Gasper. Medicii au confirmat cauza mortii dar la autopsie s-a constatat ca leziunile interne ale muschilor cardiaci sau ale vaselor de sange, lipsesc cu desavarsire. Ca si cum inima a incetinit treptat in timpul somnului si la un moment dat a refuzat sa mai bata. Oricum, pierderea tragica a colegului nostru ne-a indurerat pe toti. As vrea sa va spun ca Mama a fost cea mai afectata de acest lucru. Atat la propriu cat si la figurat. Deplangem faptul ca Petrut nu este aici printre noi pentru a se bucura de reusita actiunilor sale… sau poate ma insel. Mama reprezinta dovada ferma ca el va ramane vesnic in amintirea noastra.

- Ma tem, domnule profesor, ca intuiesc ce urmeaza sa ne spuneti, dar mi-e groaza sa-mi duc gandul sau vorba pana la capat.

- Nu trebuie sa va ingroziti, doamna! Eu nu ma tem asa ca voi finaliza: creierul doctorului Gasper a fost utilizat ca plasa - retea de tip organic pentru implantul mecanic al circuitului recent inventat. Rezultatul il aveti acum in fata ochilor. In felul acesta, Mama a capatat o constiinta, dupa ce in prealabil am sters toate amintirile si memoria lui Petrut. Sunt sigur ca si el ar fi fost de acord. Poate veti intelege, odata in plus, cat de mult pretuieste ghilda Inginerilor prezenta Mamei. Cred ca singura explicatie la intrebarea dumneavoastra, doamna, ar fi faptul ca in urma implantului, cumva componenta organica a interactionat cu cea mecanica intr-un mod necunoscut noua. Asa, Mama s-a trezit peste noapte cu aceste puteri. Oricum in acest moment ele fac obiectul unui studiu amanuntit pentru a descoperi cauzele si mijloacele care au dus la aparitia lor. Promitem sa va tinem la curent.

Dan isi arunca rapid privirea prin sala si constatand stupoarea si nedumerirea de pe fetele oamenilor interpreta corect reactiile lor: “Nu cred ca va tine! Prea e cusuta cu ata alba!“ Totusi isi dadea seama ca nu puteau sa dea o alta explicatie care sa nu fie mai periculoasa decat aparenta naivitate a celei pe care o oferise batranul. “ Bine ca nu si-au dat inca seama de Petrut.“

Ca si cum gandurile i-ar fi fost interceptate, se auzi o voce, care in rumoarea din sala isi pierdu partial incarcatura ironica, dar isi pastra totusi accentul sau inconfundabil:

- Ma scuzati, domnule profesor, cred ca ne-am cam abatut de la subiect!

- Va rog, domnule Storm!

- N-as vrea sa ma leg de gestul… discutabil din punct de vedere moral, al ghildei de a dispune singura de un creier omenesc… si nici de cauzele cel putin dubioase, ale mortii doctorului Gasper…

- Atunci, nu o faceti!

- Doresc sa va pun doar doua intrebari scurte si precise. Inainte vreau sa precizez ca moartea doctorului Gasper nu a survenit acum cateva zile, asa cum ati afirmat dumneavoastra ci, dupa informatiile mele, Petrut e decedat de peste doua saptamani. Aproape douazeci de zile ca sa fiu mai exact. Ar fi interesant sa putem supune cazul atentiei comisiei mondiale de meditehnicieni, dar probabil, la ora aceasta, cenusa doctorului Gasper odihneste pe undeva prin gradinile interioare ale ghildei Inginerilor. Banuiesc eu, conform regulamentului propriu intern. Sunt curios de ce in graba dumneavoastra ati apelat la medtecii vostri si nu ati asteptat venirea comisiei medicale. Asta deoarece ghilda sanatatii nu este sub controlul dumneavoastra? Stiut fiind faptul ca aceasta este independenta si la dispozitia populatiei! Tot din informatiile mele, ghilda Inginerilor studiaza fenomenele “psi“de cel putin cincizeci de ani. Si cunoaste foarte bine cauzele si mecanismele de manifestare, contrar celor afirmate de dumneavoastra. Prima intrebare este simpla si anume : De ce ati ascuns atata vreme opiniei publice acest studiu si in ce scop ati dotat-o pe Mama cu aceste puteri? Sa fie oare, ceva in stransa legatura cu un alt proiect vast si vechi al ghildei, la fel de necunoscut noua, calatoria interstelara? Sau are legatura cu un proiect mult mai nou, de aceasta data, referitor la manipularea A.D.N.-lui uman. Nu am stiut ca genetica a intrat de curand in atentia inginerilor. Si iata si a doua intrebare: Este adevarat ca saptamana aceasta ghilda inginerilor si cea a investitorilor au fuzionat sub conducerea dumneavoastra? Daca da, va rog sa ne explicati motivele acestei rapide fuzionari!

Un val incredibil de proteste, fluieraturi, tipete indignate si intrebari inunda atmosfera pana atunci linistita a salii. Toata lumea facea legatura, abia acum, intre cele spuse de ziarist si explicatiile profesorului.

- Domnilor! Domnilor, va rog! Nu putem avea un comportament atat de imatur. Faceti liniste si aveti rabdare!

Cumva contrar asteptarilor, Mama nu facu nici un gest pentru a interveni in ajutorul batranului. Domina auditoriul de pe inaltimea estradei, limitandu-se la a matura cu privirea intreaga sala, fara a misca nici macar ochii. Nici o expresie nu era schitata pe fata ei. Singurul care o urmarea, Dan, fu fascinat de ideea ca in aceste clipe Mama semana mai mult ca oricand cu un robot. Parea ca nici nu aude vacarmul. In schimb, in mintea ei nu era tocmai liniste. “Exact ca niste copii reactioneaza! Imi va fi foarte usor sa controlez aceasta omenire galagioasa. Putina vorbarie, ceva promisiuni, un pic de amenintare si ceva mai multa tensiune, teroare si reteta resemnarii este completa. Multi si prosti! O sa-mi faca placere sa-i distrug, cel putin in parte.“

- Mai intai, spuse Reinhardt, domnul Sorm nu a pus doar doua intrebari, ca de obicei, ci trei sau patru chiar. Sa leluam totusi pe rand, daca-mi dati voie.

Treptat, se facu liniste. Toti asteptau raspunsurile ghildei la insinuarile sau chiar acuzatiile directe aduse de Storm. In mintea oricui prezent in sala circula acelasi gand : daca povestea era adevarata, chiar si in parte, n-ar fi fost bine… dar rau… in nici un caz. Aspectele dezvaluite furnizau informatii extraordinar de interesante si curiozitatea atingea valori maxime. Visele lor parca circulau deja prin sala, materializate de o natura aproape palpabila. Atmosfera era tensionata si spiritele incinse, atatate, in ciuda calmului aparent.

- Prima intrebare, voalata desigur, este de fapt o insinuare tendentioasa la care ghilda Inginerilor, reprezentata aici prin persoana mea, considera ca nu merita sa-i dea nici macar atentie.

- La ce va referiti, domnule profesor?

- Binenteles ca ma refer la cercetarile noastre, chipurile reusite, in domeniul psi. Va asigur domnule Storm ca, daca mi-ar fi la indemana, v-as teleporta in afara acestor ziduri.

- Atunci cum explicati dumneavoastra existenta laboratorului…

Si aici, Storm dadu coordonatele spatiale ale unuia din laboratoarele secrete ale ghildei la a carui denumire, existenta sau scopuri, nu aveau acces decat conducerea de varf.

- … As vrea sa mentionez faptul ca in acest laborator si-a gasit moartea doctorul Gasper si de asemenea tot aici s-au facut si experientele finale legate de subiectul din aceasta seara, anume Mama.
Un Dan stupefiat, schimba rapid o privire panicata cu batranul, intrebandu-se in acelasi timp de unde stie Sorm toate acestea.

- Domnule Storm, interveni Dan, ca administrator sef al ghildei consider ca sunt cel mai in masura sa va raspund la aceasta intrebare. Raspunsul este simplu : nu cunosc despre ce vorbiti si va asigur ca acel loc pe care dumneavoastra, se pare ca il cunoasteti foarte bine, noua ne este necunoscut. Totusi va multumesc ca in felul acesta ne-ati ajutat sa descoperim si acum sa pretindem un spatiu despre care nu am stiut ca apartine ghildei. Va multumesc inca o data si imi cer scuzele de rigoare pentru propria mea ignoranta. De fapt ce reprezinta acele coordonate?

- Un depozit.

Multumita acestei interventii, Reinhardt isi regasi calmul si continua.

- Bun! Sa revenim la a doua intrebare care face referire la calatoria interstelara. Toata lumea stie de incercarile noastre, nereusite pana acum, in acest domeniu de importanta mondiala. Explicatiile sunt atat de tehnice si complexe incat mi-e teama ca nu as reusi sa ma fac inteles. Cert este ca nu am reusit mai nimic in aceasta privinta. La ora actuala suntem nevoiti sa ne limitam la calatorii interplanetare: de la bazele stiintifice sau exploatarile miniere de pe satelitii lui Jupiter si pana la banala noastra Luna.

- Atunci, poate veti binevoi sa ne explicati de ce tinta ultimei rachete lansate in secret de ghilda dumneavoastra saptamana trecuta este ceva mai departe de limitele cunoscute noua si anume Sistemul Solar.

“Fantastic, de unde o mai stie si pe asta?“

- Fabulatii! Vise, domnule Storm! Ne-ar placea noua sa facem acest lucru. Deocamdata nu suntem in stare sa ne apropiem nici pe departe de aceste granite, darmite sa le si depasim. Sunt curios de unde aveti aceste informatii eronate?

- Nu sunt deloc eronate. De la dumneavoastra in nici un caz. Si oricum, cred ca nu sperati sa va dezvalui sursele mele?

- In ceea ce priveste genetica nu am habar la ce faceti referire. Pentru noi este un domeniu virtual necunoscut, care nu face apanajul intereselor noastre. E drept ca avem ceva cunostinte intr-un domeniu mai nou si anume bio - mecanica, dar este inrudita mai mult cu genetica artificiala si cu cibernetica, dovada prezenta Mamei aici, printre noi in aceasta seara si pe care, se pare ca ati uitat-o cu totii. In fine, ultima dumneavoastra intrebare atinge un subiect mai delicat intr-adevar. Aceasta fuzionare a avut loc dintr-un singur motiv si anume stimularea interesului reciproc in domenii de importanta comuna.

- Va rog sa ma scuzati, domnule profesor, dar stim toti ca la ora actuala, ghilda Investitorilor este cea mai influenta de pe glob. Nu-mi pot inchipui cam ce aveti dumneavoastra in comun cu ei! Sunt curios sa stiu ce interese au stat la baza acestei aliante sau ce-o fi, de natura a determina Investitorii sa imparta puterea cu dumneavoastra?

- Explicatia este destul de simpla. Ea consta intr-o incercare de insumare a tarelor, atuurilor celor doua ghilde. Cu alte cuvinte, ei au bani iar noi stim ce sa facem cu acestia.

O adevarata avalansa de intrebari se prabusi dintr-o data peste tribuna oficiala, intr-un ritm caruia batranul, in scurta vreme, nu mai reusi sa-i tina pasul.

- Nu cumva motivele sunt cu totul altele si anume cele enumerate de domnul Storm in aceasta seara?

- Sa intelegem ca ghilda Investitorilor nu stie ce sa faca cu banii?

- Cum se va numi aceasta asociatie? Ghilda inginerilor investiti, investitori, sau poate Investitorii Ingineri?

- De ce ati fost dumneavoastra ales ca presedinte al acestei ghilde reunite?

- Ce aveti de gand mai departe? Sa atrageti de partea dumneavoastra si ghilda de guvernamant?

- Scopul este de fapt sa izolati cumva ziaristi, stiut fiind faptul ca sunteti aliatii dintotdeauna a guvernului? De fapt intentionati sa-i eliminati sau sa-i alipiti si pe ei?

- De cand are ghilda Inginerilor interese politice sau economice atat de importante?

- Cunoasteti pericolul unei concentrari monolitice a puterii intr-un singur pumn? Banuiesc ca ati auzit de mitul uriasului cu picioare de lut?

Din fotoliul sau asezat central in randul intai, Storm ranjea multumit. Informatiile primite de la acel necunoscut pareau a fi adevarate. Explicatiile date de Ingineri erau ridicole si menite doar sa distraga atentia, nereusind sa prosteasca un vulpoi ca el. Totusi Storm era constient ca Inginerii nu ar fi putut da nici un fel de alte explicatii clare sau multumitoare, fara a nu risca sa nu atraga si mai mult atentia asupra lor. “Decat sa fie recunoscuti ca periculosi, mai bine sa fie perceputi drept ridicoli sau naivi.“ Storm stia mai bine decat oricine, in calitatea sa de presedinte al ghildei ziaristilor, ca dintotdeauna, Inginerii s-au complacut sa stea intr-un con de umbra, puterea din spatele tronului neinteresata de puterea tronului, urmarind strict interesele sale egoiste si invaluind in mister toate activitatile sale. Totusi in ultimele luni atentia intregii lumi a fost concentrata pe aceasta patetica ghilda, aproape obscura in trecut, dar care de cateva decenii bune escaladase rand pe rand pozitiile de influenta ale societatii omenesti inregistrand succese fulgeratoare si uimitoare, culminand cu ocuparea unei pozitii strategice de mentinere a fragilului echilibru al puterii, facand sa incline balanta fie de o parte, fie de alta, urmarind mereu stabilizarea si intarirea propriei pozitii. “Tocmai cand noi ne pregateam sa declansam o ofensiva pe tot frontul care ne-ar fi adus suportul intregii populatii a globului si ne-ar fi permis sa schimbam actuala configuratie socio-politica. Ghilda ziaristilor este cea care trebuie sa conduca si nu marionetele alea din guvern!“ Totusi, Storm intuia in actiunile inginerilor o pregatire minutioasa si indelunga, planuri vaste intinse pe generatii, ceea ce facuse de fapt ca ghilda ziaristilor sa-si reconsidere atitudinea si sa declare ghilda Inginerilor drept inamicul public numarul unu. Succesele incredibile din ultimul timp ale acesteia il luasera pe nepregatite si Storm recunostea furios in sinea lui ca nu prea stia ce sa faca. Ultima veste pe care o primise de la sursa sa anonima de informatii, referitoare la iminenta fuziune, il scosese din minti. Multumea totusi cerului ca aveau acum destule parghii de manevrare si puteau sa contracareze in sfarsit diabolicul plan al batranului Reinhardt. “Sunt foarte curios sa aflu daca nu cumva respectivul necunoscut nu face parte din tabara adversa. Ar fi intr-adevar o victorie de rasunet sa avem un tradator de partea noastra.“ Era constient ca daca s-ar fi adeverit, stirea ar fi provocat un dezastru pentru Ingineri, stiut fiind faptul ca Ghilda Inginerilor era recunoscuta pentru principiile sale privind respectarea termenilor contractuali, pastrarea secretului clientilor si mai ales pentru spiritul de loialitate si atasamentul legendar al membrilor sai fata de numele ghildei. Increderea opiniei publice ar fi fost zdruncinata din temelii, deoarece nimeni nu s-ar fi indoit de motivele unei astfel de tradari. “Cine stie ce planuri mizerabile cloceste ghilda prin cotloanele ei, astfel incat sa dezguste atat de mult un inginer si sa-l determine la o atitudine radicala.“ Oricum, Storm spera sa mai primeasca si alte informatii interesante, poate chiar sa obtina un interviu. Gandindu-se la acest poate interviu, ochii ii sclipira si se inchipui stand de vorba cu un imaginar invitat din randurile Inginerilor. “Oare cine sa fie? Si ce alte secrete mai cunoaste? Ma va face partas la ele?“

Cufundat in vise, Storm nu realiza ca profesorul Reinhardt se pregatea sa-si reia cuvantul, asa ca pierdu interventia salvatoare a Mamei care considerase ca e momentul sa opreasca valul de intrebari:

- Doamnelor si domnilor! V-as ruga sa faceti putina liniste. Profesorul Reinhardt va fi mai mult decat bucuros sa va raspunda la intrebari, dar puneti-le totusi pe rand si mai ales asteptati si raspunsurile!

Batranul multumi, dand din cap in directia Mamei, fara sa scoata un cuvant si preocupat, isi arunca privirea pe teleecranul din fata sa selectand prima intrebare.

- Motivele acestei asocieri nu sunt cele enumerate de domnul Storm, va asigur. Si iata de ce : presupunand prin absurd ca ar avea dreptate, noi am dobandi in mod cert un avantaj si un ascendent asupra intregii lumi, nu numai asupra celorlalte ghilde. Problema se pune insa in felul urmator. Imaginati-va aceste asa zise realizari ca pe un tort urias, superb si minunat la gust, pe care dupa cum sustine ghilda ziaristilor, noi l-am tine ascuns pentru a ne infrupta singuri din el. Totusi, pentru a face un asemenea tort iti trebuie o multime de ingrediente diverse, pe care noi nu le avem la ora actuala. Si oricum, n-am putea manca toata viata numai dulciuri, ne-am imbolnavi sau ne-am plictisi destul de repede. Unde mai pui ca un asemenea tort, tinut mereu ascuns nu ar putea avea parte de recunoasterea si laudele intregii lumi. De fapt, pentru a consuma un gigantic astfel de tort, ar fi nevoie de o lume intreaga!

- Ati avea dreptate, domnule profesor, numai daca nu cumva ghilda investitorilor nu ar fi interesata, ca de obicei, sa fure toata frisca sau cel putin sa se aleaga cu o felie mai mare decat ceilalti! Asta ca sa va raspund in acelasi context.

- Trebuie sa recunoasteti ca pentru a face un tort urias, sunt necesare foarte multe materii prime, care costa!

- Deci recunoasteti ca ati si facut acest tort?

- Dar am recunoscut deja ca am fost si suntem preocupati de ideile evidentiate de domnul Storm cu atata grija, numai ca nu inregistram deocamdata progrese demne de luat in seama sau de prezentat opiniei publice. Asa cum am mai spus in aceasta seara, promitem sa va tinem la curent in aceste domenii. Nu stiu ce altceva as mai putea adauga. Si acum revenind la a doua intrebare glumeata, referitoare la faptul ca investitorii n-ar sti ce sa faca cu banii, voi fi mai mult decat concis : nu reprezinta un secret faptul ca noi nu prea dispunem de bani. Aceasta fuziune ar trebui sa va intareasca convingerea. Nu exista alt scop in ea. Bun! Nu stim cum se va numi noua ghilda si sa fim sinceri nici nu ne prea intereseaza. Nu suntem grabiti. Pur si simplu ideea a placut si a prins forma de la sine, fara nici o constrangere. Deocamdata, va rog sa considerati ca intre cele doua exista o afacere comuna, negociata si incheiata sub forma unui contract. Cat despre numirea mea ca presedinte, credeti-ma ca m-a mirat si pe mine. Propunerea a venit din partea partenerilor nostri. Totusi am declinat oferta deoarece sunt sigur ca de ambele parti exista persoane mult mai valoroase decat un batran singuratic si incapatanat. La insistentele tuturor am acceptat un compromis si am ales o titulatura neoficiala : cea de maestru de onoare al noii asociatii, renuntand la toate functiile executive sau de administratie mai vechi, cea de presedinte si maestru de onoare al ghildei Inginerilor. In locul meu, ca sa raspund la o alta intrebare care banuiesc ca va urma, a fost unanim desemnat actualul administrator sef, doctorul Tess, prezent aici de fata.

Deodata, Storm fu izbit de o idee socanta.

- Domnule profesor, o ultima intrebare. Ce rol a avut Mama in toata aceasta afacere?

- Cred ca va dati seama ca Mama a fost un argument decisiv pentru incheierea cu succes a acestei tranzactii. Nu va inchipuiti insa, ca face si obiectul ei. Este o fiinta vie, o inteligenta de acord artificiala, dar care s-a nascut pe teritoriile ghildei si care automat beneficiaza de statutul acesteia. Cunoasteti foarte bine regulamentele noastre care ne interzic afacerile cu oameni.

Considerand ca e timpul ca aceasta conferinta de presa sa se termine, Mama arunca o privire spre Dan si interveni:

- Apropiindu-ne de final, as vrea sa dau cuvantul presedintelui ghildei Inginerilor, domnul Tess Dan! Domnule doctor?

Ridicandu-se din fotoliu, Dan se bucura de iminentul sfarsit al celei mai obositoare conferinte din viata lui.

- Daca nu mai sunt intrebari, inainte de incheiere, as vrea sa fac o mica precizare. In editia de maine a ziarului rezervat stiintei, veti gasi informatii extrem de interesante privind istoricul nasterii Mamei cat si despre planurile de viitor ale ghildei in aceasta privinta. Binenteles ca ele vor trebui avizate si aprobate de dumneavoastra. Cu alte cuvinte, sa treaca prin plenul administrativ si executiv al celor doua ghilde, cea a ziaristilor respectiv de guvern, reunite saptamana viitoare intr-o sedinta extraordinara.

Acestea fiind spuse, va multumesc pentru participare si va doresc in continuare, atat cat a mai ramas, o seara placuta.

[CAPITOLUL URMATOR >>]
 

31 ianuarie 2003  

Powered by