Home


Jocul...

de  Alex G. Andrei  

CAPITOLUL 1.

Jocul

“Nu cauta sa cercetezi caci s-ar putea sa intelegi.“
 

*

Semana cu o tabla de joc, dar nu era una obisnuita. Era un joc, dar unul nou si total diferit de orice joc cunoscut. Totusi, dupa ce-l priveai o vreme si te plictiseai repede deoarece nu intelegeai nimic oricat ai fi incercat, in momentul final de dezamagire intelegerea te izbea ca un dus rece pe care il acceptai insa cu bucurie odata dezlegata enigma : nu exista nici un mister, era acelasi joc vechi de cand lumea: “jocul vietii si al mortii“. Jocul supravietuitorilor.

Protagonistii sunt cam neobisnuiti: doi copii. O fetita blonda si un baietel brunet. Tabla are o forma ciudata, semanand cu litera opt culcata, marita si mult alungita. E impodobita cu o stea imensa in intersectia buclelor si cu cate o sfera mica in centrul lor. Bucla situata in fata baiatului si sfera fetitei sunt negre, celelalte doua albe iar steaua de un auriu scantaietor. Diferite linii si puncte de culoare gri erau pozitionate pe cele doua bucle. Privindu-i pe cei doi jucandu-se in liniste, erai tentat sa participi si tu, dar observandu-le atent miscarile, constatai ca esti absolut depasit in intelegere, fapt de natura a-ti inspira teama. Cele doua sfere, isi schimbau locurile la intervale neregulate, poposind uneori in steaua centrala, alteori fiind amandoua in aceeasi bucla. Sau se incadrau pe traiectorii ciudate pe buclele tablei. Desi stranie, dupa un timp, regula jocului devenea clara si anume invingatorul era declarat cel care pierdea.
 

* *

- Suntem mandri sa va prezentam ultima noastra descoperire! Este vorba de un circuit neuronic care va revolutiona piata calculatoarelor. Retelele ganglionare asemanatoare cu cele ale noastre si-au gasit in sfarsit, astazi, justificarea denumirii de “cale de acces si circulatie“. Viteza de lucru a acestui circuit o depaseste teoretic pe cea a luminii de mii de ori. Capacitatea de stocare si procesare a informatiei este virtual nelimitata.

- Scuzati-ma domnule profesor! Toate sunt bune si frumoase! Am impresia ca exista totusi un “DAR“.
Stand intr-un fotoliu din vasta sala de conferinte si acultand declaratia profesorului Reinhard dar mai ales interventia acelui ziarist necunoscut, Dan realiza brusc de ce refuzase sistematic un loc in prezidiu : tocmai datorita acestor interventii.

Il deranjau evident astfel de interpelari si avea posibilitatea, daca se enerva, sa paraseasca sala discret, in orice moment. Era constient ca nu s-ar stapani si ar reactiona violent si aiurea. “Poate ca de aceea in fruntea noastra se afla Doctorul Reinhart“. Numirea acestuia in functia de maestru de onoare a ghildei Inginerilor era pe deplin justificata. Nimeni nu se indoia de meritele sale stiintifice si abia acum Dan incepea sa intrevada si altele : oratoria si puterea de convingere.

“Meschini si ingusti pot fi oamenii. Nu-si dau seama ce am realizat aici. Suntem pe cale sa creem o noua rasa. O munca acerba, continua si plina de sacrificii, intinsa pe o perioada de peste doua sute de ani, cu participarea a mii de specialisti din ghilda si mai ales (dar din pacate) cu sprijin material imens din partea investitorilor, am reusit in sfarsit sa ne implinim visul. Iar ei sunt interesati numai de profit“.
Ca si cum l-ar fi auzit, respectivul ziarist isi urma ideea, nelasandu-l pe Reinhard sa continue.

- Domnule profesor, stim cu totii cat a costat aceasta inventie : zeci de ani de studiu, enorm efort intelectual si mai ales bani. Multi bani. Si acum dumneavoastra veniti sa ne spuneti ca acest circuit va revolutiona piata calculatoarelor? Am impresia ca aceasta piata va sari in aer! Cred ca va fi cam scump pentru buzunarul nostru sa ne mai permitem un calculator!

- Asa cum a avut amabilitatea sa sublinieze domnul Storm daca nu ma insel, resursele implicate in acest proiect sunt intr-adevar gigantice si nu cred ca primeaza intre acestea cele financiare. Oricum ghilda inginerilor ii promite domnului Storm, ca daca nu-si permite, ii vom oferi noi un calculator gratuit cu noul circuit incorporat, pentru a nu-si pierde slujba. Nu pot sa-mi inchipui micul dejun fara a citi in fiecare dimineata un articol scris de domnia sa. Viata n-ar mai avea haz.

“Rasete puternice si aplauze.“

- Ceea ce incercam eu sa arat aici este faptul ca toata aceasta munca s-a bazat pe o idee si nu s-a dorit sa se inventeze neaparat acest circuit.

- Ma scuzati ca intervin din nou, domnule profesor.

- Dreptul la replica este incontestabil numai ca eu, aici, nu dialoghez cu dumneavoastra ci doresc sa fac un comunicat de presa din partea ghildei inginerilor, asta daca imi dati voie domnule Storm.

- Chiar va rog, numai ca toti cei prezenti au inceput sa-si puna un semn de intrebare referitor la acel “dar“ pe care cu abilitate il evitati.

- S-ar parea ca sunteti bine informat. Sunteti cumva membru al ghildei inginerilor?

Odata in plus, Dan isi dadu seama de misiunea dificila a profesorului sau de imposibilitatea lui de a-i tine locul la prezidiu. Se vedea nevoit sa dea dreptate individului, privit ca un exponent al rasei umane, care se intreba pe drept cuvant “Ce este si cu ce se mananca acest circuit? Ce aveti de gand cu el?“
Dar cum sa explici unui novice ca acest mic pas facut cu eforturi considerabile propulsase omenirea in pragul unei cunoasteri care intarzia sa-si faca simtita prezenta. “ Suntem atat de aproape si totusi atat de departe.“

- Nu exista nici un “dar“ stimate domn! Circuitul este un fapt concret, palpabil si il vedeti in mana mea, desi ma indoiesc ca l-ati deosebi de altceva sau i-ati intelege functionarea. Trebuie sa ma credeti pe cuvant. Problema care a aparut este de o alta natura si anume : nu stim inca cum sa sintetizam pe cale artificiala aceste circuite in varianta organica si mai ales nu reusim sa definitivam implantul mecanic.

“Rumoare si galagie in toata sala.“

- … dar va rog sa ma credeti ca aspectul se poate rezolva.

- Va rog sa ma scuzati pentru intrerupere, ma numesc John Sarc si reprezint ziarul Daily News. Am o mica nelamurire? Ce tineti in mana?

- O versiune mecanica, identica functional cu cea organica si care reprezinta deja o versiune imbunatatita a circuitului original, varianta propusa de ordinatorul central al ghildei acum o suta de ani, ordinator care era dotat cu acel circuit in momentul creerii celui de fata.

- Cand ati inventat de fapt acest circuit?

- Acum mai bine de douazeci de ani.

- Si de ce ne spuneti abia acum? Sau mai bine zis, ce v-a determinat sa tineti aceasta conferinta de presa?

- Faptul ca am ajuns deocamdata intr-un impas, pe care vi l-am explicat si mai ales ca dorim sa va comunicam ca ghilda inginerilor intentioneaza sa-si doteze calculatorul cu acest circuit imbunatatit.

- O clipa domnule profesor!

- Va ascult domnule Storm.

- Ma tem ca nu mai inteleg nimic! Daca acest circuit este identic cu cel de natura organica, de ce vreti neaparat sa il mai creati? Doar il aveti pe acesta!

- Adevaratul nostru scop nu a fost sa inventam un alt cip ci sa creem viata, o inteligenta artificiala, care sa fie de natura semi-organica si mai ales care datorita acestei inrudiri cu rasa umana, sa ne inteleaga si sa ne ajute.

- Vreti, cu alte cuvinte, sa va inzestrati ordinatorul central cu o constiinta?

- Da! Si cred ca nu este nimic mai nobil decat acest gest al creatiei.

- Stati putin domnule profesor, ghilda investitorilor cunoastea aceasta idee de la bun inceput? Si daca da, a fost de acord? Nu va temeti de ceea ce ati putea creea? De fapt cu ce drept poate face acest lucru ghilda inginerilor?

- Mi-e teama ca ati si raspuns la ultima intrebare! Cu dreptul singurei capabile de asa ceva. Si nu trebuie sa va fie teama, procesul este sub control direct si total. Nimic rau nu s-ar putea intampla, asa cum incercati dumneavoastra sa sugerati.

- Nu vreau sa sugerez nimic, ci va spun deschis ce gandesc eu si banuiesc multi cei de fata. Argumentele dumneavoastra nu prea stau in picioare si ma mir ca ni le prezentati. Ce-ati face oare, sa presupunem, daca ghilda ziaristilor ar hotari cu acelasi drept sa va suspende ziarul de dimineata? Faceti indigestie?

- Nu cred ca este acelasi lucru.

- Ba este, si credeti-ne ca noua ni se face deja rau!

“Murmure de aprobare generala.“

- Va rog sa va calmati, nu trebuie sa dramatizam situatia!

- Am impresia ca nu noi o dramatizam si ma tem ca mai am o nelamurire : de ce ne-ati mai anuntat, daca tot intentionati sa faceti acest lucru? Nu va era teama ca vi s-ar retrage sprijinul si proiectul s-ar anula? Nu cumva ne mai rezervati o surpriza? Si va rog sa ne raspundeti la prima intrebare referitoare la ghilda investitorilor, de ce evitati sa ne dati un raspuns?

- Nu! Nu cred ca proiectul s-ar anula, deoarece avem si niste rezultate! Toata interfata de gestionare a comunicatiilor ghildei, inclusiv cele de fata, sunt sub controlul ordinatorului central care este deja dotat cu acest circuit. In ceea ce priveste ultima intrebare, tot ce pot sa va spun este ca nu noi suntem cei indicati sa va raspunda! De ce nu intrebati ghilda investitorilor?

“Liniste deplina in sala.“

In timp ce se ridica de pe fotoliu si se indrepta spre iesire, Dan isi spuse: “Cred ca am reusit, totusi, sa o scoatem cumva la capat!“

Cam la fel gandea si batranul profesor Reinhard, dar privind stupoarea si chiar teama de pe fetele oamenilor, nu era convins deloc de aceasta. “Trebuie neaparat sa acceleram procesul, pana nu este prea tarziu.“  

[CAPITOLUL URMATOR >>]

 

5 noiembrie 2002  

Powered by