Home


Scriitorul inanimat si lipsit de insurgenta,
              inocent sau ignorant si despre
              adevaratul sens al lucrurilor

Inanimarea scriitorului este cheia lumilor pornite, aparent, inselator si triumfal sa descrie adevaratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, scriitorul inanimat produce si secreta fictionale scurte sau lungi, cu sarg si cu aroganta, anuntand apocalipsele si asteptand din pricina asta recunoasterea publica si gloria. El nu se angajeaza in razboaiele matriceale. El e scriitor respectabil sau damnat pentru ca doar scrie! Bulverseaza cititorimea cu alese fictiuni pe care le reclama ca fiind exemplare dar nu crede o iota din miracolul universului plin de universuri.

Inanimatul scriitor nu are habar ca lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficientei. El anunta. El vesteste, chipurile. El pune la cale vodevilul. El are ceva cu lumea, o construieste artificial. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se daruieste luptei. Hoinareste prin lumile cenacliere sau vanzoleste editurile sporind maculatura lumii si falindu-se prosteste cu ce mai sintagme produce el pe banda rulanta. El e mintosul de serviciu al natiunii.El e varful de lance al universalitatii. Altminteri, fiinta nevolnica! Fiinta banala. Aruncat intamplator in carca gloriei de o pala de vant, de o ambuscada literara provinciala sau de un ordin cu subinteles sosit de la centru prin emisari si slugi. Inanimatul idiotizeaza regimul imaginar, il perverteste dar nu crede in extraterestri, nu crede in razboaiele matriceale, nu are habar ca razboiul s-ar putea interesa de el. Paseste triumfal catre nimicul existentei sale si bombardeaza lumea cu carti.

Cartea! E suprema lui secretie! Cartea e neodihna scriitorului mincinos si pervers nu ametitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu, ingamfat. La eurocoane, important. Inanimatul e insa forma goala. Vizibil. Îl vezi de la o posta, il simti dupa fictionalul lui tembel si idiot, il ai in mana. Nu te duce cu zaharelul. Dar nici nu se baga!

Asta il chinuie pe el, sa nu se bage! Sta si casca gura la razboaiele lumilor si tremura ca gelatina sa nu care cumva sa nu-l publice vreun editor, ceva. Daca nu, umbla dupa sponsori, inanimatul, sa ne bombardeze cu viclesug, sa stalceasca auzul, ochiul cu saracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se baga inanimatul. Uneori, scapa. Se prelinge unsuros prin ochiurile navodului existential. Pacaleste lumea. Pacaleste gloria. Pacaleste cititorimea. Sa fie citit! Cuvantul de ordine. Sa nu care cumva sa nu-i apara fituicile fictionale, copiutele. Fura de la clasici, fura de la americani, ii copie pe rusi, se bate pe burta cu japonezii.

Dar nu crede! Nu crede o iota! Nu se intovaraseste el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e citit, vezi bine, inanimatul! Daca-l asculti, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Tampitul! Razboinicii imaginarului il simt de la o posta.

Pentru ca, da, exista! Este ceva! Se intampla ceva in genune! Se zvarcoleste universul plin de universuri, realitatea e trucata. Dar cartile inanimatului? Nu spun ele acelasi lucru? Nu vorbesc ele despre realitatea virtuala? Nu vorbesc ele despre roboti si despre razboaie stelare?

Nu vorbesc ele despre apocalipsele omenirii cu vioiciune? Vioiciunea inanimatului pare suspecta. Iti zice, vezi la pagina aia ca acolo e chichirezul, acolo e ca lumea, e scena aia cu cipurile, cu bitii, cu revoltele digitale, cu cyborgii si cu speace opera! Da, inanimatul e bine pus la punct cu recuzita. Dar el insusi e recuzita! Inanimatul e recuzita pentru saritii de pe fix, pentru naivi, pentru midinete lesinate dupa experimente sexuale extraterestre, inanimatul e recuzita pentru omul politic si pentru curvasareala politica, e bun pentru orice.

Asta e inanimatul, obiect de inventar al puterii. Puterea se serveste de el, il ocheste o vreme, il curteaza sau il manipuleaza de la distanta. Inanimatul inocent m-ar scuipa in ochi! El nu e insurgent! El traieste intr-o lume a lui, in spatii inalte. Îsi umple spatiul cu referinte auguste si cu lume bolnava. E un evazionist. El desfide lumea. E cineva. El e diferenta. E altfel decat toti.

Inanimatul parsiv se lipeste de editor ca o mina submarina.

Se lipeste de mai marii zilei. Îi linge pe mana. Se gudura, parsivul! Asta il chinuie pe el, cum sa se gudure mai bine pe langa stapan. Sa fie membru al uniunii contabile, sa intre la socoteala. Sa fie cuprins in dictionare. Sa stea in topuri. Sa fie remarcat. Sa fie numit. Evazionistul se mandreste, are aplomb. El nu are nici in clin nici in maneca. El nu are treaba cu dictaturile. El nu e comunist dar nici capitalist. Înjura vartos comunismul dar sta la loc caldut.

Scuipa in ceafa capitalismului si proroceste societatea viitorului. Constructie bolnava sau triumfala. Atentie, camarazi!

Inanimatul zice. Inanimatul nu crede in nimic. Regimul matriceal e o gogorita pentru el iar el nu este o constructie enciclopedica. Nu e interesat sa patrunda in corpul realului, sa penetreze norma si dogma. Inanimatul e teluric. E pragmatic sau aerian. E o constructie monstruoasa a lumii, un facator.

Facatorii se duc in neant fiind consumati de combustia universului plin de universuri.

Inanimatul se joaca cu nemurirea si curteaza moartea. Nici nu are si nici nu e produsul unui miracol. E stangist sau dreptist dupa vremuri. E cu rusii sau cu americanii sau e nationalist.

A patra cale nu exista pentru el. Sa mazgaleasca hartia, sa burduseasca internetul cu fictionalul sau de-un ban gaurit. Dar nu e paranormal. Nu e informatie pura sau instructiune enciclopedica. Nici nu crede in ceea ce scrie! Cum sa creada daca e simplu reflex la lectura, daca e asa, preocupatiune duminicala si vulgara, daca e fronda sau revolta mondena, buna sa impresioneze vardistul de la colt de strada, pe sergentul de la serviciul secretos sau pe guvernanta nationala sau pe masele largi populare faramitate si digitalizate, zice-se de mintosii , inanimati. Inanimatul e gata sa peroreze despre moartea cartii si despre victoria totala a digitalului, fura de la americani nitica recuzita si putin de la rusi, se pupa cu francezii si urla in pustiu ca ministeriala l-a uitat pe drumul integrarii.

Dar inanimatul nu este integrat. Este alaturi. El zice ca e fiinta banala in sinea lui.
Inanimatul nu are sine, are o sine. Curvistina inamorata de vulgar si de prostie. De prostia maselor largi populare fragmentate si digitalizate. Scriitorul inanimat nu are stiinta secreta a enciclopediilor. El e o fiinta vulgara. El nu se teme de necunoscut. Nu e infiorat.

Fantomele ca si razboaiele spatiale nu sunt pentru el decat un mijloc de a-si omori plictisul. Inanimatul nu este o existenta-in-lume. Este doar prefacut. Fatarnicul. Un simplu reflex al viului la banalitatea suficientei. Inanimatul nu crede. A te umple de universul plin de universuri e pierdere de vreme pentru el. Inanimatul scriitor este o constructie comica si trista. Înseala criticul si batjocoreste lectorul. Trage din greu sa publice dar nu se razboieste cu necunoscutul.

Dar necunoscutul este in timp ce razboaiele de profunzime se desfasoara pline de cruzime dincolo de pojghita subtire a realului, dincolo de omenesc si de teluric, dincolo de credinte si mituri, dincolo de glorie, dincolo de premii literare, dincolo de realitate. Exista ceva.

Aceasta este sfarsirea inanimatului scriitor . Timpul e o gogorita pentru prosti asa cum spatiul este carnavalul idiotilor. Gravitatia striveste inanimatul scriitor pentru ca el fiind un nefiind, nu are inteles in lumile cuprinzatoare ale universului plin de universuri. Tampit iremediabil, inanimatul scriitor racaie cu unghia in pielea universului plin de universuri ramanand o simpla propozitie in marele text. El nu vede textul. Nu-l patrunde. Dar scrie. Scrie ca un orbete spre straluminarea maselor largi populare fragmentate si digitalizate si duse in pustie de cohorte de inanimati. Aceasta ar fi sfarsirea daca razboinicii imaginarului nu ar lupta pe tacute in corpul universului de universuri, ei fiind magicieni si nu fiinte, biete fiinte. Paranormalul e o vulgarizare a acestor razboaie iar farfuriile zburatoare sunt doar stropul de imaginar care picura pe viziera razboinicului secretului, tainei si miracolului.

Inanimatul scriitor este inanimat pentru ca-si recunoaste vulgaritatea fiintarii, pentru ca se crede doar forma umana si pentru ca, lenevos si idiot, nu indrazneste sa experimenteze.

Lipsirea de experiment si experienta lasa fara de suflare fictionalul compus de inanimatul scriitor . Inanimatul doar isi imagineaza. El face din propria sa imaginatie o curva de lux cu care se culca criticii si cititorii aiuriti. Razboinicul experimenteaza, are experiente si cauta cu fervoare razboiul. El stie ca exista ceva. Inanimatul scriitor se dedulceste cu licoarea teluricului in timp ce universul plin de universuri pune la cale anularea lui din registrul imaginar care chiar functioneaza sau fiinteaza.

Ovidiu Bufnila      

Powered by