Home


Impotriva limitei, Marius Ungureanu aresteaza Gardienii punand Imperiul sub semnul intrebarii

In fictionalul sau, VIS, aflator in acest camp digital, Marius Ungureanu se revolta impotriva limitei arestand Gardienii banuiti intr-un camp matriceal construit cu subtilitate si eleganta. Visul este nu doar o stare ci un corp al Imaginarului pe care Marius Ungureanu il umple de sens, pe care il incarca initiind instructiuni insurgente. Visul nu este apartinator delasarii, nu este un lenes, nu este o renuntare. Visul pare mai mult o strategica, o invaluire a sensului institutionalizat de actiunea imperiala. Imperiul este si el nu o forma de guvernare ci finitul, limita, acceptiunea sa ca termen fiind largita si imbogatita. Impotriva limitei, Marius Ungureanu vorbeste despre dilatare dincolo de corp ca si cum corpul s-ar depasi pe sine, sinele fiind al visului nu ca si corp constituit prin visare ci ca descoperire. Visul este constructul realului nehotarat in limitele sale, aflat in cautarea unor noi spatialitati si temporalitati. Visul este ne-starea insurgentului hotarat in lucrarea sa impotriva imperiului care ar fi totalitatea atotcuprinzatoare, singurul reflexiv acceptat. Imperiul este insasi reflexia, el este tot ceea ce poate fi admis sau controlat. Imperiul este starea de beligeranta latenta sau, dimpotriva, agresiva. Visul, spune Marius Ungureanu nu este un Opus al imperiului ci Calea. Fiintele isi pot implini eliberarea prin Vis nu ca si cum ar aluneca sau ar glisa intr-o alta stare. A aluneca e propriu corpului iar glisarea este un propriu al fiintei, distinge Marius Ungureanu in acest fictional elegant si plin de inselatoare intelesuri. Dilatarea corpului pare a fi Ultimul Sens al corpului tratat ca fiinta in timp ce fiinta, dilatandu-se, atinge transcendenta, se desfasoara implicit si explicit intr-un continuum spatio-temporal pe care si-l asuma. Constructia Universului este, potrivit structurilor narative folosite de Marius Ungureanu tributara nu unui pachet de legitati fixe constrans intr-o aporie a limitei. In intregul sau acest fictional permite un elan interpretativ remarcabil, obliga lectorul nu a la urma un fir narativ ci la a excela intr-un puseu interpretativ in inima reflexiei. Imperiul este tocmai al lectorului impotriva caruia Marius Ungureanu construieste un asalt, o revolutie textuala.

recenzie de          
Ovidiu Bufnila      

Powered by